Discutând despre cele sfinte, un om mai nedus la biserică ii spuse unui calugăr:
- Părinte, eu cred in Dumnezeu, insă nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impărtăsanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gândesc: important este să crezi in Dumnezeu, iar restul contează mai putin, că Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tău, chiar dacă n-o arăti nimănui...
- Fiule, dar ce camasă frumoasă ai! – ii spuse pe neasteptate călugărul Nedumerit, omul n-a mai stiut ce să zică, ridicând stânjenit din umeri, insă călugărul a continuat, părând că numai camasa il interesează:
- Da , răspunse omul.
- Dar două zile la rând, o porti?
- Da, s-ar putea...
- Dar asa, intruna, o săptămână sau o lună, o porti ?
- O, nu, părinte, sigur că nu!
- Păi, vezi, fiule?! Asa cum se murdăreste cămasa ta si trebuie spălată pentru a o purta iarăsi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdăreste de păcate; si cum altfel l-ai putea curăta mai lesne decât la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?!