Sfinţii cu moaşte la noi în ţară

Una din dovezile calităţii de Sfânt este neputrezirea corpului după înmormântare. Această calitate nu este comună tuturor sfinţilor şi de aceea nici nu este o condiţie absolut necesară pentru declararea cuiva ca Sfânt al Bisericii.

Dintre sfinţii care alcătuiesc calendarul Bisericii ortodoxe şi, deci, şi al Bisericii noastre, sunt puţini cei care au fost dăruiţi de Dumnezeu cu această calitate. Moaştele acestora, adică ramăşiţele pământeşti neputrezite, se găsesc în diferite regiuni şi ţări creştine, constituind pentru credincioşi locuri de pelerinaje şi de închinare. Pământul binecuvântat al ţării noastre, pe care creştinismul a fost răspândit şi a rodit de timpuriu, este unul dintre cele mai bogate în moaşte de sfinţi localnici sau de origine străină, care au găsit aici adăpostire şi odihnă. Dintre sfinţii de origine străină ale căror moaşte se păstrează în întregime sau parţial în ţara noastră menţionăm pe următorii:

1. Sfânta Muceniţă Filofteia, originară din Bulgaria, trăitoare în secolul al XII-lea, ale cărei moaşte au fost aduse în ţara noastră în secolul al XIV-lea, la Curtea de Argeş, în Biserica „Sf. Nicolae”, după care au fost mutate în paraclisul mânăstirii lui Neagoe Basarab, unde se află şi astăzi. Se serbează pe 7 decembrie.

2. Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, din secolul al XIV-XV-lea, originar din Serbia, din ale cărui moaşte se păstrează degetul cel mare de la mâna dreaptă. Se serbează la 26 decembrie.

3. Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, trăitor în secolul al XIV-lea, originar din Trapezunt, în Turcia de azi, ale cărui sfinte moaşte au fost aduse în ţară la 1402 de către Alexandru cel Bun şi depuse în Biserica Mirăuţi, apoi la Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, unde se află şi astăzi. Se prăznuieşte la 2 lunie.

4. Cuviosul Dimitrie cel Nou, originar din satul Basarabov din Bulgaria, trăitor în secolul al XIII-lea, ale cărui moaşte au fost aduse la Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi, în 1774. Se prăznuieste la 27 octombrie.

5. Cuvioasa Parascheva cea Nouă, originară din Epivatul Traciei (Bulgaria), vieţuitoare în secolul XI, ale cărei moaşte au fost aduse în Moldova, de către Vasile Lupu, la 1641, şi depuse la Biserica Trei Ierarhi. Astăzi se păstrează în Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi se prăznuieşte la 14 octombrie.

6. Cuviosul Grigorie Decapolitul, de origine greacă, din Decapole, în Turcia de azi, trăitor în secolul 1X, ale cărui moaşte au fost aduse în ţară în secolul al XV-lea şi depuse la Mânăstirea Bistriţa olteană, unde se află şi astăzi. Se prăznuieşte la 20 noiembrie.

Dintre sfinţii români cu moaşte amintim pe următorii:

1. Sf. Calinic de la Cernica (sec. XIX), cu moaştele la Mânăstirea Cernica, prăznuit la 11 aprilie.

2. Cuviosul Iosif cel Nou de la Partoş, secolul XVII, cu moaştele la Catedrala Mitropolitană din Timişoara, prăznuit la 15 septembrie.

Resturi sau părţi din moaşte de sfinţi străini se mai păstrează în unele biserici şi mânăstiri din ţară: capul Sf. Muceniţe Tatiana (12 ianuarie), capul şi mâna dreaptă a Sf. Nifon (11august), capetele Sfinţilor mucenici Serghie şi Vach (7 octombrie) păstrate la Catedrala din Craiova; capul Sf. Grigorie Teologul (25 ianuarie), la Mânăstirea Slatina; părţi din moaştele Sf. Ciprian (14 septembrie) la Biserica Zlătari din Bucureşti.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1