Pronaosul – spaţiu liturgic pentru botez şi pocăinţă

Pronaosul, aşa cum îl arată şi numele, „înainte de naos", se întinde între uşa cea mare de pătrundere în biserică şi naos. Se mai numeşte şi nartică, după denumirea grecească, sau tinda bisericii. Este spaţiul sau încăperea în care, în vremea veche, stăteau la slujbă diferite categorii de oameni, după starea pe care aceştia o aveau. Aşa, de exemplu, aici erau îngăduiţi catehumenii, adică acele persoane care se pregăteau să primească Sfântul Botez, penitenţii, adică cei care se pocăiau pentru păcatele grave pe care le săvârşeau şi energumenii, adică cei posedaţi de duhuri necurate, asupra cărora se citeau exorcismele sau rugăciunile de înlăturare a lucrării diavoleşti, care au rămas până astăzi în slujba Botezului.

Pronaosul a fost şi a rămas una din părţile importante ale lăcaşului de cult ortodox.. Deşi categoriile de credincioşi care-l populau odinioară au dispărut, totuşi i se păstrează rostul şi simbolismul lui. Astăzi, aici stau, de regulă, credincioşi de toate categoriile, în acest spaţiu săvârşindu-se anumite slujbe şi rugăciuni bisericeşti, prevăzute de rânduielile canonice. Aşa, de exemplu, pentru a păstra caracterul sau simbolismul lui de loc de pocăinţă, aici se săvârşeste slujba Litiei, în prima ei parte, rânduială care are un pronunţat aspect penitenţial, de invocare a milei şi ajutorului lui Dumnezeu. Este slujba săvârşită în ajunul marilor sărbători şi în cadrul căreia se binecuvântează artosele sau pâinile aduse de credincioşi, care se împart la sfârşitul slujbei. Tot aici se săvârşesc unele din laudele bisericeşti, o categorie specială de şapte slujbe, prin care se exprimă lauda lui Dumnezeu, multumirea faţă de binefacerile revărsate asupra noastră şi se invocă mila şi ajutorul său. Între acestea, menţionând pavecerniţa, adică slujba de după vecernie (slujba de seară) şi miezonoptica, adică slujba de la miezul nopţii, specifică vieţii călugăreşti. De asemenea, tot în pronaosul bisericii este prevăzut să se săvârşească slujba înmormântării, ca şi unele slujbe legate de naşterea unui copil, rugăciuni şi rânduieli pentru mama care naşte.

In pronaosul bisericii se săvârşesc două din Sfintele Taine ale Bisericii deosebit de importante: Botezul şi Pocăinţa (Mărturisirea). De aceea, aici găsim vasul pentru săvârşirea Tainei Botezului numit colimvitră, cristelniţă sau baptisteriu.

Cât priveşte Pocăinţa sau Mărturisirea păcatelor, aceasta trebuie făcută înaintea icoanei Mântuitorului Hristos, aşa cum cer cărţile de cult: de aceea, în bisericile ortodoxe nu există confesionalele, proprii Bisericii catolice.

Există obiceiul ca, acolo unde pronaosul este despărţit de naos prin zid, în acest spaţiu să stea femeile. Obiceiul se mai păstrează doar în unele părţi din ţară, mai ales în mediul rural, rânduiala fiind stabilită de Biserică, pentru ca femeile, prin prezenţa şi cochetăria lor, să nu trezească gânduri ispititoare bărbaţilor care stau la slujbă. De aici şi necesitatea unei ţinute cât mai decente a celor care intră în biserică.

Cât priveşte nartica exterioară sau curtea de altădată, unde stăteau păcătoşii înveteraţi care nu erau primiţi în biserică, ea a dispărut, fiind înlocuită de curtea împodobită a bisericii. În amintirea fântânii care era aici şi servea pentru spălare, a mai rămas azi, în bisericile apusene mai ales catolice, vasul cu apă de la intrare.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1