Drăgaica sau Sânzienele

În ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, în Biserica Ortodoxă se serbează sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor şi cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene. Această sărbătoare este una din cele cinci zile de pomenire pe care Biserica le-a inchinat Sf. Ioan Rotezătorul.

În ordinea cinstirii, acesta urmează imediat Maicii Domnului, deoarece el este socotit de însuşi Mântuitorul ,,cel mai mare dintre cel născuţi din femeie", adică cel mai însemnat prooroc al Vechiului Testament, care încheie şirul acestor personalităţi religioase marcante iudaice, care au vorbit despre venirea Mântuitorului, făcând legătura cu legea Noului Testament. El este cel care îl arată lumii pe Mântuitorul Hristos direct, zicând: „Iată mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii" şi-l botează în Iordan, după ce mai întâi îi pregăteşte calea venirii. De aici şi denumirea sa de Înainte mergător şi Botezător al Mântuitorului Hristos.

Dacă la ceilalţi sfinţi al Bisericii pomenim numai de ziua morţii lor, socotită de fapt ca naştere pentru viaţa veşnică, Maicii Domnului şi Sfântului Ioan Botezătorul le pomenim şi ziua naşterii.

Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Naşterea aceasta a avut loc cu şase luni inainte de cea a Domnului Iisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV—V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.

În popor, sărbătoarea se mai numeşte Drăgaica sau Sânziene şi, dacă în calendarele bisericelti mai vechi această denumire nu apare, în schimb, în cele din ultimii ani, ea este menţionată ca o completare sau explicare a numelui oficial al sărbătorii.

Cât priveşte denumirea, părerile specialiştilor şi cercetătorilor în domeniul folclorului sunt împărţite. După unii, ea derivă din Sancta Diana care a dat Sandiana, apoi Sânziana. După alţii, ea derivă de la Sanctus dies Iohannis, adică ziua Sfântului Ioan de vară. Pe de altă parte, sânziana este o plantă cu frunze lungi şi înguste, cu flori galbene, aurii şi plăcut mirositoare, care creşte în această perioadă a anului pe câmpuri. Ea are şi culoare albă. Planta se mai numeşte în multe părţi din ţară drăgaică. Ca şi sânzienele, drăgaica este numele acelor fiinţe sau zâne rele, răufăcătoare numite şi iele, care ar lua minţile oamenilor şi mai ales ale tinerilor. Pentru a scăpa de pedeapsa acestor zâne rele, tinerii, şi în special fetele, fac în ziua sărbătorii coroniţe din florile de sânziene socotite binefăcătoare, punându-le pe cap.

Indiferent însă de etimologii şi de sensuri, este vorba de două sărbători distincte: cea a naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, de origine pur creştină, suprapusă peste sărbătoarea precreştină, de origine pagână şi populară, îngăduită de biserică şi care, ca şi Rusaliile, a dat numele popular al sărbătorii creştine. De ea sunt legate o serie de obiceiuri şi datini cu caracter păgân şi agrar, legate de fenomenul solstiţiului de vară. Sărbătoarea păgână a Sănzienelor nu a influentat cu nimic pe cea creştină, în schimb aceasta a ajutat-o să supravieţuiască sub oblăduirea ei, fenomen întâlnit şi în alte sărbători religioase.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1