În Postul mare, în toate sâmbetele se prăznuieşte Sâmbăta morţilor, săvârşindu-se parastase pentru cei răposaţi. O asemenea slujbă de pomenire a morţilor are absolută nevoie de colivă, păine - sub formă de colac şi prescură - şi vin. Care este rostul sau semnificaţia acestora?
Coliva, termen a cărui origine se află în limba greacă şi înseamnă un fel de prăjitură sau dulciuri, se face de regulă din grâu sau, aşa cum se obişnuieşte în ultimul timp, din arpacaş care poate fi din grâu, orz sau mei, amestecat cu zahăr, miere sau cu alte ingrediente mirositoare, care îi dau un gust plăcut. Ea este simbol al trupului celui răposat, iar legănarea si ţinerea de colivă în timpul cântării. ,,Veşnică pomenire" este expresia legăturii sau comuniunii sufleteşti cu cel decedat, pentru care ne rugăm. Coliva se face din grâu pentru că bobul de grâu este dat de Mântuitorul şi de Sf. Apostol Pavel, ca simbol al învierii morţilor. După cum grâul, pentru ca să încolţească, să crească şi să aducă roadă se seamănă mai întâi sub brazda de pământ ca să putrezească, tot aşa şi trupul omului se îngroapă în pamânt ca să putrezească şi după aceea să învieze întru nestricăciune. După tâlcuitorii cultului liturgic ortodox, dulciurile şi ingredientele cu care se amestecă grâul simbolizează virtuţile celui răposat şi ale sfinţilor pe care noi îi invocăm în rugăciune şi lângă care dorim să ajungă cei răposaţi.
Pâinea, colacul sau prescura aduse la parastas, fiind făcute tot din grâu, au, în genere, acelaşi simbolism. În unele zone ale ţării ele se numesc chiar ,,parastas”. În Moldova aceşti colaci se împletesc după o anumită tehnică şi sunt de anumite mărimi. Ei constituie elementul cel mai însemnat şi nelipsit al pomenirii.
Alături de colivă şi colac, la parastas se întrebuinţează şi vinul din care se varsă cruciş peste mormânt sau pe locul unde se săvârşeşte parastasul, ca şi peste colivă. Utilizarea vinului este o reminiscenţă din vechile practici romane legate de cultul morţilor, numite libaţiuni, adică spălări sau stropiri. În practica creştină vinul este simbol al aromelor sau miresmelor ca şi al balsamului cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte.
Atât vinul, cât şi pâinea sunt elemente din care se face Sfânta Împărtăşanie. De aceea turnarea din ele pe pământ sau peste trupul celui raposat sunt simbol al. vieţii veşnice pe care o aduce împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos. La înmormântare, acest vin se amestecă cu untdelemn şi este simbol al curăţirii de păcate. În unele părţi din ţară se întrebuinţează apă îndulcită cu miere sau cu aghiazmă numită paos sau paus de la ,,pausum" care în latină înseamnă odihnă sau sfârşit, de unde provine şi cuvântu1 repuzat sau răposat.
La înmormântare şi parastas apare adeseori şi pomul ca simbol al vieţii şi al morţii.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1