Ce slujbe se săvârşesc la naşterea unui copil?

Venirea pe lume a unui copil înseamnă pentru o familie unul din momentele cele mai importante şi mai pline de bucurie. Un asemenea moment şi eveniment este asociat şi binecuvântat şi de Biserică printr-o serie de ierurgii, adică slujbe care se săvârşesc atât pentru mama care a născut, cât şi pentru pruncul care a venit pe lume. Sunt slujbe prin care Biserica binecuvântează şi sfinţeşte acest moment atât de important, de care se leagă şi o serie de obiceiuri, datini şi îndatoriri pe care tinerele căsătorite şi mamele în general este bine să le cunoască.

După rânduiala şi tradiţia bisericească, trei sunt ierurgiile care se săvârşesc celui nou-născut şi mamei. Prima din acestea se săvârşelte în ziua naşterii copilului. În această zi, cea care a asistat şi a ajutat la naştere, cunoscută şi cu denumirea populară de moaşă, sau o altă femeie din cele apropiate familiei şi care a participat la naştere, vine la preot, acasă sau la biserică, cu un vas cu apă, pe care preotul o sfinţeşte.

În ziua întâi după naştere se mai săvârşeşte o slujbă intitulată Rânduiala la femeia lăuză, care constă din rugăciuni şi cântări pentru curăţirea femeii care a născut şi a celor care au asistat la naştere. Conform rânduielii, ea ar trebui săvârşită de către preot la casa în care s-a născut pruncul, după care ar trebui să stropească cu apa special sfinţită mai înainte casa sau camera în care se află pruncul, pe acesta, pe mamă şi pe femeile care au fost de faţă la naştere, după care trebuie să însemneze pruncul cu semnul crucii la frunte, gură şi inimă cu o formulă specială.

Având în vedere că astăzi aproape toate naşterile au loc în maternitate, preotul nu mai merge la casa celui nou-născut în prima zi, ci după ce mama şi pruncul vin acasă. De multe ori din motive de decenţă, preotul nu mai merge acasă ci, cu apa sfinţită de el, cei ai casei fac stropirea mamei şi pruncului. În afară de stropirea cu această apă, care are un caracter curăţitor, se mai obişnuieşte să se toarne din ea în baia copilului, în primele zile după naştere. Sensul rugăciunilor rostite atunci, ca şi al stropirii cu apă sfinţită, nu trebuie privit ca o purificare de păcate, naşterea de copii fiind binecuvântată de Dumnezeu, ci mai degrabă ca o mulţumire şi o implorare a ajutorului şi binecuvântării divine cu acest prilej.

Cea de a doua slujbă legată de naştere este Rânduiala punerii numelui celui nou-născut. Pentru aceasta pruncul ar trebui adus la biserică în a opta zi după naştere. Această rânduială se citeşte la uşa bisericii, pruncul nefiind creştinat, preotul însemnându-1 cu semnul crucii la frunte, gură şi la piept, şi dându-i numele. În practică, această rânduială se face fie în prima zi după naştere, o dată cu sfinţirea apei, fie înainte de botez, când pruncul este adus la biserică.

Cea de a treia slujbă este Rânduiala pentru îmbisericirea pruncului şi pentru curăţirea mamei, care se săvârşeşte la 40 de zile după naştere, la biserică. În practică, slujba curăţirii mamei se face împreună cu celelalte două precedente, fără de care mama nu poate intra în biserică sau participa la botezul copilului, iar îmbisericirea pruncului se face îndată după botez, când copilul este închinat la icoane, iar pruncii de parte bărbătească sunt introduşi în altar.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1