Când şi unde se săvârşeşte Cununia?

Căsătoria şi Cununia sau Nunta sunt evenimente unice în viaţa de familie. Ele marchează întemeierea unui nou cămin, a unei noi familii. De aceea, ele sunt prilej de bucurie. Acest lucru se desprinde şi din rânduiala slujbei respective. Având acest caracter, slujba Cununiei trebuie săvârşită în zi de sărbătoare, de regulă duminica.

După rânduielile vechi bisericeşti, ar trebui ca această slujbă să aibă loc dimineaţa, înainte de Liturghie, pentru ca tinerii să participe la slujbă şi să se împărtăşească, după ce au primit dezlegarea prin spovedanie. Dar şi în cazul nunţii, regula a suferit o schimbare căci, de obicei, nunta se oficiază după Liturghie, mai spre seară sau, cum s-a luat obiceiul în ultimul timp, se săvârşeşte sâmbăta.

Sunt însă şi zile, în timpul unui an bisericesc, când săvârşirea Cununiei este interzisă prin porunca a IX-a bisericească. Conform acestei porunci nu se fac nunţi în următoarele zile şi perioade:

În cele patru mari posturi de durată: al Paştelui, Crăciunului, Sfinţilor Apostoli şi Sfintei Mării şi în toate zilele de post din timpul anului (dar mai ales miercurea şi vinerea), la 14 septembrie când serbăm Înăltarea Sf. Cruci, 29 august (Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul), aceste zile fiind totdeauna nedespărţite de post. Nu se fac nunţi în timpul postului, pentru că bucuria prilejuită de căsătorie şi Cununie nu se potriveşte cu aceste zile de întristare şi pocăinţă.

Există totuşi împrejurări de forţă majoră care pot aduce după sine o derogare de la această regulă, dar aceasta nu o poate face decât episcopul locului, care dă dispensă, îngăduind a se face cununii în prima parte a postului Crăciunului, între 15 noiembrie şi 6 decembrie, însă fără petrecere şi într-un cadru mai sobru, lipsit de atmosfera zgomotoasă şi de bucurie, tipică nunţii. În Postul Paştelui asemenea dispense se dau cu mare greutate, fiind îngăduită cel mult logodna şi aceasta în zilele de Buna Vestire sau Florii. Cât priveşte celelalte posturi, dispensele se dau de la caz la caz. Există însă concepţia foarte înrădăcinată în evlavia şi practica vieţii de familie că asemenea căsătorii şi cununii ,,nu ţin”, adică nu durează sau se destramă, ca un fel de pedeapsă pentru sfidarea unor rânduieli ale sfintei Biserici, cum este cea a postului. De aceea, este mai bine ca ele să nu se oficieze în timpul posturilor, indiferent de pretextul sau motivele invocate.

De asemenea, nu se fac nunţi nici în perioadele de mare bucurie duhovnicească, prilejuite de marile sărbători creştine. Aşa de pildă, nu se fac nunţi în Săptămâna luminată, care este o prelungire a bucuriei Paştelui, în perioada cuprinsă între Crăciun şi Bobotează (25 decembrie - 6 ianuarie), în Duminica Paştilor, Rusaliilor şi în general în zilele tuturor praznicelor împărăteşti şi în ajunul lor, pentru ca bucuria prilejuită de nuntă să nu micşoreze pe cea creată de aceste mari sărbători.

Cununia fiind prilej de bucurie pentru familie, dar şi pentru obştea creştină, este bine să fie săvârşită numai în biserică parohială şi nu în case particulare, tocmai pentru a-i spori caracterul de act sfânt şi sfinţitor. După tradiţia Bisericii, cununia nu se săvârşeste în biserică de mânăstire, pentru a nu tulbura liniştea vieţuitorilor de aici.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1