În cea de-a cincizecea zi după Înviere vom serba Pogorârea Duhului Sfânt sau Rusaliile, cunoscute în popor şi cu denumirea de Duminica Mare, pentru importanţa ei în istoria mântuirii. Evenimentul pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli este istorisit în cartea ,,Faptele Apostolilor” , unde se spune că în ziua Cincizecimii iudaice „toţi apostolii erau adunaţi la un loc şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi".
După această întămplare deosebită, Apostolul Petru a ţinut o predică înflăcărată în urma căreia s-au botezat 3 000 de suflete, ceea ce a constituit nucleul primei comunităţi creştine. De aceea, sărbătoarea este considerată ca zi a întemeierii Bisericii creştine.
Se mai numeşte şi sărbătoarea Duhului Sfânt, fiindcă e vorba de a treia persoană a Sfintei Treimi. Cum evenimentul pogorârii Duhului Sfânt s-a întâmplat la 50 de zile după Înviere şi în ziua Cincizecimii iudaice, în care se amintea de darea legii pe muntele Sinai, sărbătoarea se mai numeşte şi Cincizecimea. Numele de Rusalii vine de la Rosalia, adică sărbătoarea romană a trandafirilor sau rozelor, peste care se suprapune creştina sărbătoare, care, la cei vechi, era închinată şi strămoşilor.
Alături de Paşti şi de Duminică, sărbătoarea Cincizecimii este cea mai veche sărbătoare creştină. Despre prăznuirea ei se vorbeşte chiar în perioada apostolică, fiind apoi menţionată în mod expres de Constituţiile Apostolilor. De asemenea, despre această sărbătoare amintise Sf. Pirineu, Tertulian şi Origen. Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) interzice îngenuncherea într-o zi aşa de importantă ca aceasta. Începând cu secolele IV-V, ea este tot mai des amintită prin predicile închinate acestei sărbători.
Sărbătoarea Rusaliilor a fost şi rămâne cea mai importantă după cea a Paştilor. În vechime, în jurul acestei sărbători se făcea botezul catehumenilor şi erau interzise, ca şi azi, postul şi îngenuncherea, dezlegarea de a mânca de dulce continuându-se toată săptămâna următoare. Împăraşii bizantini au interzis spectacolele din circuri şi teatre, ca şi orice lucru necuviincios care ar fi întinat frumuseţea sărbătorii.
A existat dintotdeauna obiceiul, moştenit de la evrei, de a împodobi casele şi bisericile cu ramuri verzi şi flori, simbol al curăţirii şi al înnoirii. Cel mai adesea, se aduc în biserici foi de nuc sau de tei, care simbolizează limbile de foc care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli.
De sărbătoarea Rusaliilor este legată pomenirea generală a morţilor din ajunul acestei sărbători, cunoscută cu denumirea de Moşii de vară.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1