După tradiţia Bisericii ortodoxe, zilele săptămânale pentru posturi sunt miercurea şi vinerea, în amintirea evenimentelor triste din viaţa Mântuitorului (miercuri au făcut cărturarii şi fariseii sfat ca să-1 omoare pe Iisus Hristos, iar vineri au aplicat acest plan). Există însă zile de miercuri şi vineri în timpul unui an bisericesc scutite de obligativitatea postirii datorită perioadelor de bucurie în care cad aceste zile sau datorită unor evenimente deosebite din viaţa Bisericii care nu sunt compatibile cu postul.
Nu se posteşte miercurea şi vinerea din săptămâna luminată, adică cea de după Înviere, pentru bucuria marii sărbători a Paştelui care se prelungeşte în această săptămână. De asemenea, sunt scutite de post zilele de miercuri şi vineri din săptămâna de după Rusalii, din perioada cuprinsă între Crăciun şi Bobotează şi altele. Toate aceste zile scutite de post sunt cunoscute şi însemnate în calendar cu termenul de „zile de harţi", adică de dezlegare sau de înlăturare a postului.
Unele derogări sau pogorăminte de la regula postului se fac şi în legătură cu anumite categorii de credincioşi. În această privinţă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărăt, încă din 1956, următoarele pogorăminte:
1. Copiii până la vârsta de şapte ani sunt scutiti de obligaţia postului, având în vedere că pentru o sănătoasă dezvoltare, trebuie să mănânce orice fel de hrană.
2. Copiii între 7-12 ani şi credincioşii de toate vârstele care au suferinţe şi debilităţi trupeşti, pot consuma peşte, icre, ouă, lapte şi toate produsele lui, în toate zilele de miercuri şi vineri sau în zile de post, cu excepţia unor zile care sunt consemnate ca atare în calendar (prima şi ultima săptămână a Postului Paştelui şi al Crăciunului, Postul Adormirea Maicii Domnului etc.).
Toate aceste pogorăminte au avut în vedere faptul că postul nu trebuie înţeles ca o chinuire sau ca un mijloc de slăbire şi îmbolnăvire a organismului, ci ca o practică de voinţă pentru cei sănatoşi. Dacă el produce accentuarea sau agravarea unei boli nu trebuie practicat, indiferent de gradul de evlavie al credinciosului.
Toate aceste pogorăminte au avut în vedere faptul că postul nu trebuie înţeles ca o chinuire sau ca un mijloc de slăbire şi îmbolnăvire a organismului, ci ca o practică de voinţă pentru cei sănatoşi. Dacă el produce accentuarea sau agravarea unei boli nu trebuie practicat, indiferent de gradul de evlavie al credinciosului.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1