Ce sunt icoanele?

În viaţa creştinilor, semnul crucii joacă un rol cu totul aparte. Crucea este simbolul creştinismului, emblema sau semnul lui de recunoaştere. Până la Mântuitorul Hristos, crucea a fost obiect de tortură, pe ea fiind răstigniţi cei mai mari răufăcători, în general tâlharii. De la Hristos, crucea devine obiect sfânt pentru că ea a fost sfinţită prin sângele său vărsat pentru împăcarea omului păcătos cu Dumnezeu. Crucea este simbol al iubirii lui Dumnezeu-Tatăl, faţă de lume şi al jertfei răscumpărătoare, adusă de Iisus Hristos.

O însemnătate deosebită a căpătat crucea după ce împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a descoperit lemnul crucii pe care fusese răstignit Mântuitorul şi după ce împăratul însuşi a luat-o drept emblemă pentru steagurile şi monedele care circulau pe atunci.

Învăţătura despre modul de cinstire a crucii a fost fixată definitiv de sinodul al VII-lea ecumenic, de la Niceea, din anul 787, la care se precizează că ea se cinsteşte ca şi icoanele, nu închipuind-o ca pe un idol, ci purtându-ne cu gândul la Cel care a fost răstignit pe ea. Cu acest sens, o găsim prezentă pretutindeni, în viaţa creştină. Regula canonică prevede ca orice fel de cruce să fíe sfinţită înainte de a i se da destinaţia respectivă. Acest act al sfinţirii dă şi materialului din care este confecţionată crucea un caracter de sfinţenie, pentru că prin ea, ca şi în cazul icoanelor, materia este scoasă de sub întrebuinţarea obişnuită.

Cât priveşte formele crucii, în istoria creştinismului se cunosc mai multe din acestea. Astfel există o cruce în forma literei X, numită şi ,,crucea Sfântului Andrei", (folosită azi ca semn de circulaţie) pentru că pe o astfel de cruce a fost răstignit apostolul Andrei; există apoi o cruce cu braţele egale, cunoscută şi sub denumirea de „cruce greacă". Cea care are braţul vertical mai lung decât cel orizontal, aşa cum este întrebuinţată şi în practica Bisericii noastre, se numeşte ,,crucea latină". La acestea se adaugă crucea de tradiţie slavă, cu şase sau opt braţe. În acest caz, la cele patru braţe care alcătuiesc crucea clasică, se adaugă unul scurt, la braţul de deasupra, însemnănd tăbliţa pe care era scris la răstignire, în evreieşte, greceşte şi latineşte: Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor (I.N.R.I.). În tradiţia ortodoxă, aceste cuvinte sunt reprezentate pe cele patru părţi ale crucii sub forma IIs.HR.NI.KA, adică Iisus Hristos învinge (prin cruce). De asemenea, la crucea slavă se adaugă un băţ scurt în partea de jos, puţin înclinat, amintind de suportul pe care s-ar fi sprijinit trupul lui Hristos.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1