Cununie, nuntă, căsătorie

În limbajul obişnuit, cuvintele care definesc noţiuni legate de convieţuirea unui bărbat cu o femeie, în cadrul familiei, sunt uneori întrebuinţate greşit. Cununia sau nunta este din punct de vedere religios una din cele şapte Taine prin care Biserica binecuvântează şi sfinţeste legătura bazată pe dragoste dintre bărbat şi femeie.

Această legătură este mai întâi oficializată prin ceea ce numim în general căsătorie civilă, în faţa autorităţilor legale, care creează efecte juridice. La rândul ei, cununia sau nunta creează efecte harice sau sfinţitoare. Prin ea se sfinţeste căsătoria. În unele state ortodoxe şi chiar neortodoxe slujba Cununiei creează efecte juridice. De asemenea, nunta mai are înţeles şi de petrecere legată de evenimentul căsătoriei şi al cununiei.

Taina Cununiei sau a nunţii este săvârşită de către episcopi si preoţi. Rânduielile vechi bisericeşti interzic ieromonahilor, adică preoţilor călugări - să oficieze această slujbă fiindcă aceştia, depunând votul castităţii, nu pot să participe la dansul ritual când se înconjoară masa si se cântă „Isaia, dănţuieste" şi nici la petrecerea legată totdeauna de nuntă. Nici arhiereul nu participă la acest dans ritual, ci se retrage în scaunul arhieresc, în timp ce are loc acesta. Astăzi, rigurozitatea acestor rânduieli nu se mai respectă cu stricteţe, existând şi cazuri când ieromonahii săvârşesc cununii. Dacă la Botez preotul nu-şi poate boteza propriul său copil, decât în cazuri de excepţie, nunta poate fi săvârşită de preot pentru propriii săi fii, dacă nu este alt preot. De regulă însă se caută al doilea preot.

Cununia se oficiază după încheierea căsătoriei civile, certificatul de căsătorie fiind un act doveditor al lipsei de impedimente la căsătorie. Cei care se cunună trebuie să fie de aceeaşi credinţă sau confesiune. Căsătoriile mixte, încheiate între creştini de confesiune ortodoxă cu cei de alte confesiuni, cum ar fi cea catolică şi protestantă, nu sunt îngăduite după canoane. Biserica ortodoxă totuşi tolerează asemenea căsătorii pentru a nu lăsa fără binecuvântarea sa pe cei doi soţi. De aceea le administrează slujba Cununiei, cu condiţia ca soţul ortodox să-şi păstreze credinţa ortodoxă, să-şi boteze si să-şi crească copiii în această credinţă. Conform rânduielilor canonice, aceste căsătorii sunt şi astăzi oprite, săvârşindu-se numai cu dezlegarea sau dispensa episcopului. Dacă cei de religii necreştine doresc să se căsătorească cu ortodocşi, pentru oficierea Cununiei este nevoie ca ei să treacă mai întâi la Ortodoxie. La fel se întâmplă şi cu cei care n-au primit Botezul cerut în confesiunea sau secta din care provin.

Cununia, după rânduiala creştină ortodoxă nu se oficiază niciodată între persoane de acelaşi sex, după cum nu se admite nici căsătoria acestora, deoarece prin asemenea legături nu s-ar îndeplini scopul principal al căsătoriei - naşterea de prunci şi perpetuarea neamului omenesc, iar din punct de vedere religios s-ar încuraja şi oficializa păcate foarte grave care sunt împotriva firii.

Nota-subsol' style="text-align: justify">BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1