Cu ce şi când se săvârşeşte Sfântul Maslu?

Pentru săvârşirea Tainei Sfântului Maslu este nevoie, ca la orice altă Taină, de o materie specială care este untdelemnul. El se sfinţelte printr-o rugăciune rostită de preoţi de şapte ori. Cu acest untdelemn se unge cel bolnav sau cei din biserică în cadrul Maslului de obşte, întrebuinţându-se şapte beţişoare, dacă este posibil din fire de busuioc, înfăşurate la un capăt în vată şi care se înfig într-un vas cu făină.

La Maslul de obşte, pe lângă vasul cu untdelemn şi făină, se mai aduce şi pâine. Există obiceiul ca în unele părţi în untdelemn să se amestece şi puţin vin, aducându-ne aminte de vindecarea celui căzut între tâlhari, de către samarineanul milostiv, care a turnat peste răni untdelemn şi vin. Practica însă nu este canonică, de aceea nu trebule cultivată.

Untdelemnul sfinţit, având deci o destinaţie precisă, ca şi făina binecuvântată aici trebuie păstrate şi, mai ales, întrebuinţate după săvârşirea Sfântului Maslu, cu atenţie şi numai în scopuri religioase. Undelemnul rămas poate fi folosit la candele, acasă şi la biserică şi - de asemenea - la miruitul credincioşilor. Există obiceiul ca, pe lângă cele şapte beţijoare folosite la Maslu, să se dea tuturor celor care participă la slujbă câte un beţişor cu vată înmuiat în untdelemn sfinţit atunci, pe care credincioşii îl numesc impropriu ,,mir".

După întrebuinţare, atât beţişoarele de la Maslu, cât şi cele date credincioşilor se îngroapă în pământ curat sau se ard, cenuşa lor aruncându-se, de asemenea, în loc curat. În unele părţi din ţară, şi în special în Moldova, unde se practică deshumarea morţilor la şapte ani şi reînhumarea osemintelor, se obişnuieşte ca acestea să fie unse cu untdelemn sfinţit la Maslu. Acesta se poate folosi şi la pregătirea mâncării pentru cel bolnav.

Cât priveşte făina întrebuinţată la Maslu, aceasta poate fi folosită pentru a se face pâinişoare din care să mănânce cei bolnavi pentru care s-a săvârsit Taina Maslului sau să se facă prescuri pentru Sfânta Liturghie.

Maslul, fiind slujba săvârşită în special pentru cei bolnavi, nu are limite de timp sau de soroace la care să se săvârşească; el poate fi administrat oricând solicită credincioşii. De regulă însă, se obişnuieşte să se facă în zilele de luni, miercuri şi vineri şi, dacă este posibil, în perioada posturilor de durată. Cât priveşte Maslul de obşte, acesta se săvârşeste după obiceiul local, într-una din zilele săptămânii, iar în Săptămâna mare, de regulă, în Miercurea Mare amintind de ungerea Mântuitorului de către femeia păcătoasă. Referitor la momentul din zi în care trebuie să se săvârşească Maslul, este de preferat dimineaţa, deşi în ultima vreme el se săvârşeste la unele biserici şi seara.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1