Ce sunt icoanele?

În pietatea şi spiritualitatea ortodoxă, icoanele au un rol cu totul deosebit. Cinstirea lor a fost o practică şi o prezenţă vie în viaţa creştină, chiar de la începuturile ei. Termenul de icoană vine din greceşte (icon) şi înseamnă imagine, figură, chip, reprezentare grafică.

Preînchipuite în Vechiul Testament prin heruvimi rânduiţi să străjuiască chivotul legii şi obiectele sfinte din cortul mărturiei sau din templul lui Solomon, icoanele au devenit o realitate numai în creştinism. Ele au însoţit pe creştini în catacombe, apoi în toate manifestările legate de cinstirea persoanelor Sfintei Treimi, a sfinţilor îngeri, a Maicii Domnului şi a sfinţilor. În decursul timpului ele au cunoscut o mare dezvoltare, iar cultul lor o continuă strălucire.

Arta icoanelor este simbolică, lumea înfăţişată în pictura iconografică fiind orientată către veşnicie. Prin simplitatea şi schematismul portretelor, prin silueta figurilor, persoanelor sfinte zugrăvite pe icoane, ca şi pe pereţii bisericilor, oferă impresia unei seninătăţi descătuşate de viaţa naturală şi a unei detaşări de lumea aceasta. De aceea, în pictura ortodoxă, icoana nu este o copie sau o reproducere fidelă a realităţii din lumea văzută, ci simbolul unei creaturi duhovniceşti. Icoana trezeşte sentimentul comuniunii cu lumea sfinţilor, simbolul fiind o punte care leagă două maluri: vizibilul de invizibil, pământescu de ceresc, empiricul de ideal. Creştinul se roagă în faţa icoanelor ca înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor, fără a le socoti idoli.

Icoanele au un netăgăduit rol instructiv. Ele au fost şi sunt un neîntrecut mijloc didactic şi catehetic pentru credincioşi, servind drept cărţi puse la îndemâna celor care intră în biserică. Ele constituie o Evanghelie vizuală sau o variantă picturală a Evangheliei.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1