Ce sunt exorcismele?

Categoria sau grupa de slujbe pe care le numim cu un termen general ierurgii, adică servicii divine de binecuvântare şi sfinţire a omului şi a firii înconjurătoare, sunt de mai multe feluri. Între acestea un loc aparte îl au exorcismele. Ele sunt rugăciuni care se citesc în diferite împrejurări din viaţa credincioşilor, şi prin care se urmăreşte înlăturarea duhului celui rău, a lucrării diavoleşti asupra oamenilor şi eliberarea acestora de orice stăpânire a spiritului necurat. Practica exorcizării, deci a înlăturării prin puterea rugăciunii a lucrării nefaste a diavolului asupra oamenilor şi a lucrurilor din jurul nostru, porneşte de la credinţa în existenţa răului şi a diavolului. Dacă credem în Dumnezeu, nepărat trebuie să credem şi în existenţa diavolului şi a lucrării lui destructive. Însăşi Scriptura vorbeşte adesea despre existenţa şi lucrarea diavolului sau a celui rău. În popor el se mai numeşte ,,Ducă-se pe pustii", ocolindu-se de cele mai multe ori numele foarte cunoscut de ,,dracul", pentru că se crede că în momentul în care i se foloseste numele, el îşi face simţită prezenţa în persoanele care-1 pomenesc. Chiar Mântuitorul însuşi vindecă pe cei doi îndrăciti din ţinutul gadarenilor sau gherghesenilor şi pe copilul lunatic. De la Mântuitorul, Sfinţii Apostoli primesc poruncă şi putere să alunge duhurile necurate sau ,,să scoată pe demoni” şi „să-i izgonească". Pornind de la această poruncă, Biserica a folosit dintru început practica exorcizării, adică a întocmit rugăciuni speciale pentru izgonirea duhurilor rele. Aceste rugăciuni au de obicei formă poruncitoare, de imprecatie sau blestem. Prin ele diavolul şi puterea lui sunt forţate prin invocarea numelui lui Dumnezeu, să plece de la persoana respectivă şi de la bunurile sau locurile bântuite de puterea diavolului, să se îndepărteze şi să nu le mai facă nici un rău.

Cele mai cunoscute şi întrebuinţate chiar cu acest nume sunt exorcismele care se citesc la Botez, înainte de săvârşirea Tainei propriu-zise, când preotul rosteşte două rugăciuni speciale celui care urmează să se boteze, acesta stând cu faţa spre apus, considerat locul unde apun, odată cu soarele, duhurile rele. Următoarele două rugăciuni se citesc cu faţa spre răsărit fiind adresate lui Dumnezeu, pentru a alunga de la candidat puterea celui rău şi a-l feri de bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea vicleanului, de dracul cel de la amiază şi de nălucirile rele. După ultima rugăciune, suflă peste candidat, de trei ori, în chipul crucii, şi rosteşte „Izgoneşte de la dânsul pe tot vicleanul şi necuratul duh".

În Biserica veche, ritualul exorcizării îl săvârşeau exorciştii, adică acei clerici inferiori rânduiţi şi investiţi cu această putere a alungării duhurilor rele. Ele se citeau şapte zile înainte de botez, de către exorcişti sau preoţi, iar ultima dată îl citea episcopul. Ritualul se respectă cu stricteţe, căci exista în popor credinţa că cel care suferă de epilepsie, care se pare că nu este o simplă boală psihică, ci mai degrabă o formă de predare a celui rău, nu li s-a oficiat corect citirea exorcismelor.

Tot rugăciune cu caracter de exorcizare poate fi socotită Molifta Sfântului Trifon, citită la 1 februarie, pentru înlăturarea a tot răul şi vătămarea de la grădini, ţarini, vii, livezi şi holde.

De asemenea sunt socotite de mare efect pentru alungarea celui rău şi solicitate mult de credincioşi, moliftele sau blestemele Sfântului Vasile cel Mare, pentru cei ce pătimesc de la diavolul, citite la 1 ianuarie şi cu alte ocazii.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1