Prin natura misiunii lor, aceea de slujitori ai lui Dumnezeu, clericii se deosebesc de ceilalţi oameni şi prin îmbrăcăminte. Urmând exemplul Mântuitorului, al cărui slujitori sunt, ca şi pe cel al Sfinţilor Apostoli ai căror urmaşi sunt, clericii poartă, în viaţa de toate zilele haina preoţească tipică, numită Reverendă, confecţionată din stofă de culoare închisă, în general, iar pentru sezonul de vară, din culori potrivite. Nu sunt îngăduite culorile stridente. Singurul care poartă haine de culoare albă este, în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul. Culoarea hainelor preoţeşti obişnuite nu are nici o semnificaţie.
Un costum preoţesc complet presupune, pe lângă reverendă şi brâu de culoare neagră, o haină care se poartă peste reverendă, cunoscută cu numele de rasă sau giubea, croită cu mâneci mai largi. În vechime, preoţii ortodocşi purtau, asemenea călugărilor, culion, adică acel acoperământ al capului, de formă cilindrică, mai lat spre partea de sus.
Purtarea costumului preoţesc este o obligaţie canonică stabilită de Sfinţii Părinţi foarte de timpuriu. În Biserica Ortodoxă, spre deosebire de cea Protestantă sau Catolică, costumul preoţesc este totdeauna numai sub forma unei robe lungi până la pământ. Costumul preoţesc este acelaşi şi obligatoriu pentru toate treptele clerului: episcopi, preoţi şi diaconi, ca şi pentru cei din lumea monahală. La calugări, arhierei sau episcopi peste potcap se poartă un acoperământ negru de forma voalului, care atârnă pe spate, numit camilafcă.
La costumul preoţesc obişnuit, se adaugă unele ornate speciale care sunt semnul distincţiilor preoţeşti pentru merite deosebite, sau al unor trepte administrative. Distincţiile preoţeşti sunt: sachelar, iconom şi iconom stavrofor. Sachelarul poartă brâu albastru, iconomul acelaşi brâu, dar adaugă la slujbă un semn distinctiv sub formă de romb, prins pe şoldul drept, numit bederniţă. Iconomul stavrofor adaugă la acestea crucea purtată pe piept ca un pandantiv, stavrofor însemnând purtător de cruce. Cea ma înaltă distincţie este crucea patriarhală.
Treptele administraţiei bisericeşti sunt: protopopul sau protoiereul, adică primul între preoţii unei circumscripţii bisericeşti alcătuite din mai multe parohii, şi preoţi, inspectoratul bisericesc, consilierii şi vicarii eparhiali şi consilierii patriarhali. Toţi aceştia sunt preoţi şi poartă ca semn distinctiv crucea şi brâie roşii sau vişinii. Consilierii patriarhali şi vicarii pot purta brâie mov sau ciclamen.
Distincţiile călugăreşti sunt: sincel, protosincel şi arhimandrit sau iegumen. Arhimandritul poartă cruce. Conducătorul unei mănăstiri este stareţul.
Spre deosebire de aceştia, episcopul poartă engolpion, adică o iconiţă ovală pe piept, atârnată de un lanţ, camilafcă şi baston. Mitropolitul adaugă cruce la camilafcă şi pe piept. Patriarhul poartă un engolpion, două cruci, cruce la camilafcă şi toate hainele albe. Cât priveşte brâul, toţi arhiereii îl pot purta de culoare roşie, mov sau ciclamen.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1