În mod normal, botezul se săvârşeşte în biserică, după sfânta Liturghie, pentru ca noul botezat să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului. Practica aceasta se moşteneşte din primele secole ale vieţii bisericii creştine, când Botezul se administra atât copiilor, dar mai ales celor maturi, care treceau în număr foarte mare la creştinism şi care, conform practicii corecte respectate în Biserica Ortodoxă, primeau ungerea cu sfântul Mir şi Împărtaşania, după ce erau botezaţi.
Astăzi, această practică nu se mai respectă, iar botezul se săvârşeşte şi în zile în care nu se face sfânta Liturghie, copiii nou botezaţi urmând a fi împărtăşiţi din Împărtăşania specială de peste tot anul. De altfel, trebuie menţionat faptul că Botezul poate fi administrat în orice perioadă a anului liturgic şi în orice zi, numai că, dacă sunt zile de post sau întristare, proprii unor evenimente sau momente de seamă din calendarul bisericesc, masa de botez trebuie să se facă cu mâncare de post, ceea ce nu se potriveşte cu evenimentul de bucurie al Botezului.
Tot în legătură cu Botezul, trebuie precizat faptul că, în ritul ortodox, el se face prin întreită afundare în apă, cu formula consacrată. Botezul prin stropire sau turnare, propriu riturilor câtolic şi protestant, nu s-a administrat în trecutul Bisericii decât în cazuri de excepţie, pentru cei bolnavi sau care erau în pericol de moarte. De altfel, chiar cuvântul botez, care vine grecescul baptizo, înseamnă afundare.
Excepţie de la aceste reguli stabilite, practicate şi respectate de Biserica ortodoxă, se face numai în cazul aşa - numitului ,,botez de necesitate". Ce este acesta? Este acel botez care se administrează copiilor sau persoanelor nebotezate care sunt în pericol de moarte şi cărora nu li se poate aplica normal, datorită lipsei de preot şi condiţiilor prescrise de canoanele sau rânduielile bisericeşti.
În această situaţie, pentru ca pruncul să nu moară nebotezat, i se administrează botezul de necesitate, adică orice persoană creştină sau botezată care este de faţă şi oriunde s-ar afla pruncul, poate şi trebuie să spună formula botezului: „Se botează robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui, Amin. Şi al Fiului, Amin. Şi al Sfântului Duh, Amin. Acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin", aruncând apă, sau dacă se află pe un câmp, ţărână asupra pruncului. Cu aceasta, copilul se consideră botezat, dacă moare, iar dacă trăieşte, preotul completează slujba până la capăt. Prin acest fel de botez, Biserica dă posibilitatea ca pruncii să nu moară necreştinaţi, prevăzând grele pedepse canonice pentru părinţii din neglijenţa cărora copiii mor nebotezaţi.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1