Slujba pe care Biserica a rânduit-o pentru cei răposaţi, după înmormântarea acestora, poartă denumirea de parastas. Cuvânt de origine greacă, parastas înseamnă slujbă de mijlocire pentru cei morţi. Slujba se mai numeşte şi panihidă mare şi corespunde Requiem-ului, adică slujbei de pomenire a morţilor, proprie Bisericii Romano-Catolice.
Parastasul se săvârşeşte la soroacele de pomenire individuală şi la cele de pomenire generală a morţilor. De regulă, el se face în biserică şi, dacă este posibil, după Sfânta Liturghie, dar poate fi săvârşit şi la mormântul celui răposat sau la casa lui.
Sunt însă şi zile din timpul unui an bisericesc când nu se săvârşesc parastase. Aceste zile sunt de regulă marile sărbători bisericeşti sau perioadele legate de ele, când bucuria prilejuită de aceste popasuri duhovniceşti, nu trebuie umbrită prin tristeţea pe care o presupune, în general, slujba de pomenire pentru cei morţi.
Aşa, de exemplu, nu săvârşim parastase în perioada cuprinsă între 20 decembrie şi 7 ianuarie, findcă în acest timp se prăznuiesc cele două mari sărbători creştine: Naşterea şi Botezul Domnului. De asemenea, parastasul nu se săvârşeşte niciodată când serbăm celelalte praznice împărăteşti în cinstirea Mântuitorului şi a Maicii Domnului, pentru a trăi din plin bucuria acestor mari sărbători.
Parastasele sunt interzise şi în cele două săptămâni legate de sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos. În săptămâna care precede Învierea nu se fac parastase, pentru că accentul se pune pe slujba patimilor şi morţii lui Hristos, cu excepţia zilei de joi, numită şi Joia Mare, când, în practica devenită tradiţională, se face o pomenire generală a morţilor. Cât priveşte Săptămâna Luminată, care urmează după Paşti, în acest interval de timp nu se săvârşesc parastase pentru că primează bucuria Învierii, care nu trebuie micşorată prin tristeţea tipică slujbelor de pomenire a celor răposaţi. Parastasele sunt îngăduite abia după Duminica Tomii, adică prima duminică după Paşti.
Dacă în timpul anului, parastasele se pot săvârşi şi în alte zile în afară de sâmbăta, cum ar fi marţi sau joi şi mai puţin miercurea sau vinerea, care sunt zile de post, în Postul Mare parastasele se fac de regulă numai sâmbăta.
După rânduiala mai veche a Bisericii, parastasele de duminică sunt îngăduite ca o excepţie, aceasta fiind zi de bucurie închinată Învierii.
BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1